Noi, românii, ne întrebăm adesea care sunt coordonatele unei societăți funcționale, care sunt datele de identificare a unei democrații sănătoase și, întrebarea noastră preferată, care este rețeta unei culturi naționale înalte. Am stat prea mult pe margine și avem nevoie – dintotdeauna am avut – de rețete imediate și sigure de ieșire din perpetua noastră periferie.

Dar poate că tocmai această nerăbdare cronică este lucrul de care NU avem nevoie. Poate că tocmai excesivul nostru neastâmpăr este cel care ne pune piedici în încercarea de a ne depăși neputințele. Cum altfel să explicăm, de exemplu, degringolada din talk-showurile televiziunilor autohtone, dacă nu printr-o nevoie exagerată de a găsi soluții rapide și universale la probleme care merită mult mai multă atenție, răbdare și contextualizare? Firește că orice frământare își are poate rostul ei, dar parcă frământarea noastră se transformă prea des într-o ineficientă și asurzitoare hârjoneală. Avem nevoie, parcă, să ne tragem nițel sufletul și să începem să dezbatem rațional și argumentat ce și cum e de făcut.

"Ideile din mansardă" au tocmai acest scop. Pornind de la dorința de a promova în România dezbaterea publică, proiectul "Idei din mansardă" propune, în ultima sâmbătă a fiecărei luni din perioada martie – decembrie 2016, câte o dezbatere culturală care pune față în față personalități din Timișoara și din țară. Folosind formatul de dezbatere adoptat de "Intelligence Squared", "Idei din mansardă" prezintă o temă aprinsă din lumea culturală contemporană pe care apoi o disecă împreună cu invitații speciali și cu publicul larg. Astfel, dezbaterile vor fi organizate în patru discursuri, câte două pentru fiecare tabără, afirmatoare și negatoare, urmate de întrebări din public și de vot. Publicul va vota atât la începutul dezbaterilor, cât și la sfârșitul lor, iar totul va fi transmis online, astfel încât și cei care nu sunt în sală să poată participa la schimbul de idei, prin mesaje pe forum. Cele două discursuri din fiecare tabără vor fi susținute, unul, de către un membru al echipei de organizare, care va schița poziția argumentativă a echipei sale, iar celălalt de către un invitat special din lumea culturală timișoreană sau națională.

Proiectul "Idei din mansardă" urmărește să promoveze și să dezvolte dezbaterea publică în spațiul cultural românesc, dată fiind foarte puternica noastră credință că numai prin discursuri argumentate și așezate putem să identificăm soluții de ieșire din periferia noastră culturală, de care prea des și prea aprins ne plângem.

Sergiu Spătan

       

Este cazul să spunem, cu subiect și predicat, sau mai bine, cu nume și prenume, cine suntem. Așadar, suntem Dana Sarmeș, Ioana Pisaltu, Otilia Nica, Sergiu Spătan, Alex Deaconu, subsemnatul Alex Condrache; fiecare hotărât și harnic, pregătit și atent, fiecare cu feliuța sa din proiect, gospodărită cu maximă pricepere. Ce ne-a venit? Ca mulți alții, visăm de ani de zile să... facem ceva. Am mai încercat și altă dată, recunoaștem, ne-am mai împiedicat, ne-am mai împotmolit, ne-am lăsat păgubași, dar, cu ajutorul Danei, de data asta suntem convinși că lucrurile vor merge strună. Sigur, se tot poate ca vreo frunte mai încruntată să intervină cu un semn: cum ar veni, de ce ni s-a năzărit tocmai pe dezbateri? Răspunsul este cât se poate de simplu: asta ne place cel mai mult, asta știm să facem cel mai bine. Patru dintre noi am studiat filosofia și am rămas purtătorii unui microb care nu ne lasă până nu despicăm firul în patru, până nu, cu încăpățânare și fler detectivist, întoarcem problema pe toate părțile. Cum ar spune Nietzsche, e drept, într-un alt context, întoarcem adevărul cu susul în jos, ne uităm sub fustele sale. De când ne știm împreună, la fiecare întâlnire, fie ea în cafenea sau în fața bibliotecii,nu facem altceva decât să ne încordăm și să ne arătăm...argumentele; le probăm, le forțăm, le îmbiem cu sofisme, le înfruntăm, le combatem. În timpul ăsta, ne încruntăm și ne suflecăm mânecile, ne răsucim pe scaune sau gesticulăm, la o adică ne înroșim și obosim. Stați însă liniștiți, nu avem nevoie de chelner sau de vreo bibliotecară să ne potolească, ne știm fiecare justa măsură. La ce bun toată agitația? Pentru ce toată risipa de energie? Răspunsul este, din nou, cât se poate de simplu: nu există exercițiu mai potrivit pentru o minte limpedeși pentru o vigilență aparte. De aceea vrem să transformăm micile noastre turniruri în „bătăi de stradă”, să le vadă și alții, să participe, să avem propriul fight club al ideilor, propria mansardă sau pod în care milităria din proverb se transformă în armată și are forță pe măsură.

Dacă vi se pare că a compara o dezbatere cu o bătălie nu este decât omeneasca dorință a „tocilarului”, clișeul amuzant, să se vadă și el, într-un fel, plin de mușchi, ei bine, s-ar putea să aveți dreptate. Eu mă gândesc adesea la intelectuali ca la niște indiviziforțoși, vânjoși, intimidanți. Imaginați-vi-l pe Eco sau pe Habermas un fel de Schwarzenegger al ideilor, iar dezbaterea - măcar - un fel de exercițiu pe banda de alergat. Iată și motivul pentru care am decis să particip la această scoatere „în stradă” a dezbaterilor. Ce mod mai bun să mă umplu de mușchi decât chemând tot felul de antrenori și concurenți (v-ați prins, invitații noștri), având tot felul de indivizi (desigur, publicul) care să te măsoare atent, să te încurajeze ori să te provoace „să tragi mai tare”. Și pentru ce toate acestea? Pentru ca, într-un final, până și cei care aprovizionează cu făină brutăria de lângă blocul în care locuiesc să se pricopsească cu microbul despicatului firului în patru sau măcar noi, adică cei de mai sus, și voi, cei ce ne ne urmăriți, să dezvoltăm niște bicepși de Atlas și să lovim cu ei până mișcăm lucrurile.

Alex Condrache

 

Fiecare dintre noi are o grilă de interpretare prin care vede lumea, pe ceilalți și pe sine. Prin filtrul meu, fiecare persoană apare ca un șantier în lucru. Situațiile, deciziile, întâlnirile remarcabile, toate sunt materiale de construcție.  Produsul final, fie că ne dăm seama sau nu, suntem noi înșine. Poate veți simți aici iz de clișeu, însă chiar așa: omul este ființa a cărei existență îi precede esența.

Unii mă vor acuza că sunt reducționist, însă pentru mine o dezbatere este un mijloc, un instrument de folosit în forjări. Cu ochelari de constructor pe nas m-am întrebat dacă are vreo utilitate. Un proiect de dezbateri, la ce o fi bun? Evident, depinde de tipul de persoană pe care îl formează. Un exemplu, nu te poți construi onest din fapte hoțești.

După serioase teste de laborator, vă pot spune că dezbaterile IDM sunt de încredere. În primul rând, cultivă curajul. Gândiți-vă doar: orice afirmație în fața celorlalți te expune, te face vulnerabil, mai ales când ceilalți sunt vocea anonimă a spațiului public. De asemenea, bunăvoința. Îl asculți pe celălalt pentru a-l înțelege. Mai mult chiar, jovialitatea. Dacă intri încrâncenat într-o dezbatere, riști să devii obtuz.

Curaj, bunăvoință, jovialitate. Idei din Mansardă - atelier de șlefuit virtuți.

Alex Deaconu