Mimi Ciora este artistă și operator cultural, cu o viziune multidimensională asupra artei și a educației. Absolventă a unui masterat în arte vizuale, specializarea Grafică – Materie și Concept, la Facultatea de Arte și Design din Timișoara, a cofondat, în 2020, spațiul artist-run Indecis. Acesta funcționează ca refugiu creativ, dedicat promovării artei contemporane, sprijinirii artiștilor din diverse domenii și implementării de programe educaționale nonformale. În practica ei artistică, experimentează cu desenul, instalația, video, performance-ul și banda desenată, explorând teme precum comunicarea nonumană, ecologia și interferențele dintre știință și ficțiune. Proiectele sale reflectă o atenție profundă față de procesele naturale și modul în care acestea pot genera noi forme de gândire artistică, evidențiind impactul intervenției umane asupra mediului și subtilitatea legăturilor care ne unesc.
Nu-mi este ușor să vorbesc sau să creez lucrări despre acea perioadă din copilărie, o copilărie fragmentată, lipsită de siguranță, mai ales în anii petrecuți într-un bloc unde abuzul era la vedere, dar invizibil pentru cei care puteau interveni.
Din păcate, ajutorul nu a venit decât prea târziu, când traumele erau deja adânc înrădăcinate, iar suferința fizică și emoțională făcea parte din cotidian.
Într-un context în care promisiunile de schimbare de la începutul anilor ’90 nu au făcut decât să adâncească precaritatea, victimele erau nu doar ignorate, ci și stigmatizate: femeile agresate deveneau „cele care fac scandal”, „cele care nu muncesc”, „cele care sunt slabe”.
Am crescut purtând rușinea altora și durerea nealinatei mame, în timp ce eram judecată exact ca ea. Lucrările mele vorbesc despre această moștenire traumatizantă, despre cât de adânc se imprimă violența domestică nu doar în trupul femeii, ci și în mintea copilului-martor. Este o arhivă de amintiri dureroase, o încercare de a transforma rușinea în formă, iar trauma, în conștientizare. Pentru că educația, dialogul și arta pot fi, uneori, începutul vindecării.
