Pentru acest material mărturisesc că m-am învârtit pe toate părțile pentru a găsi o cale prin care să reușesc să transpun cititorul în ceea ce înseamnă procesul de cercetare pe care un artist îl poate avea. Termenul în sine, poate surprinzător pentru unii, nu este o caracteristică unică ce vizează doar oamenii de știință, ci regăsim acest proces în multe alte domenii, printre care și activitatea artistică.
O astfel de cercetare pornește adesea de la o simplă idee răzleață. Desigur, ideile nu au un corp material și vin atunci când poate te aștepți mai puțin, însă putem considera că au un soi de voință proprie și sunt conduse de un singur impuls și anume să se manifeste! Iar pentru asta există o singură modalitate: colaborarea cu un partener uman.
În ultimul deceniu, majoritatea artiștilor au apelat la această procedură de a căuta inspirație, informații, sau de a descoperi noi sensuri cu privire la subiectul sau tematica vizată. Arta fără cercetare pare să nu mai existe, iar ambele trăiesc parcă într-un echilibru între tradiție și inovație. Fără îndoială, să afirmăm că orice produs artistic ce nu are la bază o cercetare este mai puțin valoros și însemnat; ar fi impropriu. Faptul că un artist este mai puțin sistematic în metoda lui de lucru nu înseamnă că produsul artistic obținut este mai puțin muncit sau mai puțin de luat în considerare.
Pe parcursul unei activități de cercetare, experiența artistică se poate manifesta în diferite formule specifice în funcție de importanța avută, de perspectiva artistului, care poate să difere atât în ceea ce privește durata de timp, cât și metoda abordată (precum căutarea, arhivarea, colectarea, interpretarea, explicarea, modelarea, experimentarea, intervenția, etc.). La fel de importantă este și motivația inițială ce a deschis calea acestei cercetări, precum și felul în care este modelată până se ajunge la rezultatul dorit. Publicarea și prezentarea produsul final, precum și evaluarea și răspunsurile întrebărilor solicitate de public pot deschide, de ce nu, noi cercetări.
Un astfel de exemplu îl poate reprezenta lucrarea video a duo-ului Lonnie van Brummelen & Siebren de Haan, Monument to Another Man’s Fatherland, 2008, sau Ana Prvački și lucrarea video-performance Stră, 2021, Phillip Warnell prin Outlandish: Strange Foreign Bodies, 2009 în expoziția curatoriată de Mihnea Mircan, dar și lucrarea duo-ului Kitty Gosztola & Bence György Pálinkás, 2016-2020, Ștefan Bertalan și desenele din seria Floarea Soarelui din anii 1980, sau Suzanne Husky și intervenția în spațiul public prin lucrarea Groundswell din cartierul Fabric, Timișoara, artiști ce își construiesc lucrările pe baza unei cercetări.
Rămâne la final întrebarea: o cercetare artistică trebuie să fie finalizată printr-un rezultat anume? Nu! Evident că nu! Aceasta poate rămâne inclusiv în stadiul de chestionare a ideilor avute. Rolul acestui tip de artă nu este nici de a descrie o lucrare, nici de a o interpreta, ci mai degrabă de a mapa și oferi o perspectivă specială și unică asupra unei idei. Cu alte cuvinte, putem afirma că cercetarea artistică stă la dispoziția artistului de a deschide noi posibilități de a accesa informații dintr-o gamă largă de domenii ce până nu de mult au fost la îndemâna criticilor și teoreticienilor, istoricilor de artă sau a personalului specializat.
