Acțiunile umane contribuie constant la locuibilitatea habitatelor fragile. În acest context se ivește o oportunitate să interogăm și să perturbăm individualismul, raționalitatea acerbă și dorința de exploatare a oamenilor și spațiului. O metodologie viabilă este oferită de gândirea ecologică, un concept dezvoltat de filosoafa canadiană Lorraine Code care propune încadrarea unei teorii a cunoașterii responsabile, sensibilă la diversitatea umană și istorico-geografică și prezentă într-o societate cu preocupări morale și politice. Este o abordare mai proeminentă în proiectele feministe și în cele motivate de o justiție epistemologică, așa cum este cazul și celor trei lucrări prezentate de Anca Bucur în expoziția Chronic desire – Sete cronică. Mai jos veți găsi o introducere a instalațiilor ei, bazată pe un dialog purtat cu artista înaintea vernisării acestora.
Anca Bucur este o artistă vizuală și scriitoare care și-a finalizat studiile la Universitatea din București, având o pregătire în literatură și studii culturale. Este autoarea mai multor texte apărute în volume colective și editoare la frACTalia, editura unde curatoriază colecția Compost.
Cele trei proiecte expuse la Palatul Ștefania și la Garnizoană răspund temelor curatoriale ale expoziției ca ansamblu și pornesc de la un interes asupra chestiunii pământului și cum s-a transformat sub auspiciile capitalismului și globalizării. Creațiile sunt de sine stătătoare dar pot fi privite și împreună „ca noduri în elaborarea unei gândiri ecologice care se apleacă asupra dialecticii om-natură în interiorul societății”, după cum susține artista.
Lucrarea „Fractured Locus” abordează modul în care aproprierea pământului dictează formarea unei suveranități statale și a naționalismului, ambele întărite de politici de apărare ale granițelor și de politici anti-migrație, unori rasiste. În „Corporeal Red” artista s-a oprit asupra industriilor extractive și a modului în care capitalismul conduce nu doar la distrugerea unor habitate naturale, dar și la precaritatea și segregarea populațiilor aflate în zona de impact. Folosindu-se de video-eseu, textile, obiecte din aluminiu reciclat și ceramică, lucrarea are la bază un proiect de cercetare întins pe ultimii 3 ani despre extracția bauxitei și producerea aluminiului, având ca punct central lacul artificial de deșeuri situat în apropierea apelor Deltei Dunării. Reziduurile procesului de rafinare a aluminiului constituie unul dintre cele mai abundente deșeuri industriale la nivel planetar, fiind cunoscute sub denumirea de șlam sau nămol roșu.
Cea de-a treia lucrare prezentată de artistă în cadul expoziției, „A labor of love”, urmărește munca femeilor în cadrul societăților agrare locale și contribuția acestora în procesul de reproducere socială. Cu o componentă emoțională puternică, lucrarea recontextualizează nu doar poziția familiei artistei dar și pe cea a satului în care a copilărit și a comunității rurale în ansamblu, la nivel istoric și social. Se folosește de cârpe din hainele și rufăria deja uzate pe care femeile din jur le utilizau în muncile domestice sau agricole, precum și pentru plivitul viței de vie sau legumelor. Textilele sunt însoțite de o structură de lemn și o instalație sonoră care încearcă să surprindă un context politic specific și îndreaptă atenția spre patriarhat și spre naturalizarea acestor munci ca atribut specific femeilor.
În înțelegerea demersului său estetic, interdisciplinaritatea este o posibilă cheie de pornire. Artista privește rolul artei ca fiind acela de producător al unor forme de cunoaștere critică și al identificării propriei poziții sociale. Practica ei artistică prezintă un context mai larg marcat de inegalitățile sociale pe care societatea românească le-a resimțit în cursa postcomunistă de integrare în ordinea economică a capitalismului global.
Proiectele Ancăi Bucur oferă o posibilă modalitate de a reanaliza istoriile, experiențele și vocile excluse în trecut dar și o nouă oportunitate pentru o interacțiune cât mai responsabilă cu lumea din interior și din exteriorul nostru. Creațiile ei ar putea avea impact asupra unei conștientizări a contextului socio-cultural și economic local dar și, speră ea, printr-o evaluare a modurilor în care a fost descurajată cunoașterea feminist-socialistă. Artista se oprește asupra unor situații, procese sau evenimente desprinse din construcția realității, criticând forța conducătoare care deține mijloacele de producere ale acesteia.
