Grupul Slavs and Tatars a fost fondat în anul 2006, de  artiştii Kasia Korczak şi  Payam Sharifi, însă acesta a devenit un colectiv fluid a cărei componență rămâne anonimă, membrii grupului păstrându-și identitatea personală secretă pentru a pune focus pe ideile, mesajul și activitățile colectivului. Așadar nu contează cine, contează finalitatea proiectului.

Arta lor se concentrează pe zona „dintre două ziduri – zidul Berlinului și Marele Zid Chinezesc”, o zonă astfel determinată în mod ironic, şi aleasă în mod deliberat ca „un gest de a nu ne lua prea în serios”, spun ei.  Delimitarea unei zone geografice atât de întinse și de diverse duce la lipsa unei specializări, punându-se accent pe cunoașterea unei regiuni necunoscute și prezentarea ei dintr-un punct de vedere nou, care nu este predată în mediile academice convenționale. Nu există o singură linie de cunoaștere, o succesiune dreaptă, ci există atâtea cunoștințe câte locuri de cunoaștere există. 

Slavs and Tatars nu folosesc arta ca subiect, ci ca limbaj, un instrument prin care ei pun la dispoziție aceste cunoștințe care nu se încadrează în categoriile deja existente, arta fiind platforma aleasă de răspândire.

În arta grupului este prezent interesul pentru abordarea superstițios-mistică prezentă în lumea Țărilor Baltice, a leacurilor „băbești” care nu sunt soluții științifice, dar și pentru „resuscitarea” istoriei locale și utilizarea limbajului ca aspect important al storytelling-ului. Contopirea elementelor ce diferențiază culturile este o latură importantă a artei realizate de grup, fiind o modalitate de a translata diversitatea de forme, gânduri și comportamente într-un singur obiect.

Coexistența, aprecierea diferențelor culturale și identitare se poate remarca în lucrările prezente în expoziția Chronic desire. Lucrarea Mother Tongues and Father Throats estompează granița dintre Est și Vest prin utilizarea sunetelor [gh] și [kh], sunete care nu sunt prezente în lingvistica occidentală. Ideea de coabitare o regăsim și în lucrarea River Bed, piesă de mobilier reprezentativă pentru Iran și Asia Centrală, pat pe care pot sta așezate patru sau cinci persoane, creând astfel idea de spațiu comun.

Asemănarea întâmplătoare dintre artefacte se remarcă în lucrarea Bazm U Razm, în care pieptăni de sticlă reprezentativi pentru cultura afro se confundă cu formele talismanice ale sigililor găsite în jurul mormintelor Uighur din Xinjiang, vestul Chinei. Lucrarea prezintă dualitatea dintre îngrijire și îmblânzire, ordine și violență, ca pe o paralelă cu popoarele turcice renumite pentru abilitățile lor de buni războinici dar și de  gazde bune.

„Este cel mai important să ne repetăm greșelile pentru a le reamintii viitoarelor generații străfundurile prostiei noastre”, este fraza  pe care o regăsim în lucrarea Mystical Protest, ce poate fi interpretată ca un avertisment pentru generațiile viitoare, dar și ca un apel de conștientizare  pentru generațiile actuale. 

 Colectivul Slavs and Tatars expune în toate colțurile lumii, însă principiul rămâne același, de a prezenta într-o lumină familiară culturi și perspective nefamiliare având ca scop final coabitarea și acceptarea diferențelor.