dialoguri pe contrasens cu kasia redzisz

Georgia Țidorescu: Cercetarea ta s-a bazat pe arta din Europa Centrală și de Est. Care a fost obiectivul principal al studiului tău și cum ai reușit să alegi Land Art-ul ca mediu recurent pentru această expoziție?

Kasia Redzisz: Când am început să lucrez la conceptul acestei expoziții pentru Bienala Art Encounters, am aprofundat istoria orașului și tradițiile artistice ale locului, iar ceea ce mi s-a părut impresionant a fost faptul că activitatea Grupului Sigma era foarte cunoscută în această zonă, dar și cea a artistului Ștefan Bertalan care, cu ajutorul practicii pedagogice alături de studenți a nuanțat activitatea artistică a grupului, activitate care a pornit de la peisaj ca subiect, iar mai apoi au abordat diverse practici experimentale care aveau la origini natura. Acest lucru mi-a oferit o bună sursă de inspirație pentru a observa practica analogică din regiune, un element foarte important din conceptul expoziției, împreună cu tradiția locală foarte bine păstrată în Timișoara.

GT: Ambele expoziții curatoriate de tine ca parte din bienală au ca element fundamental aspectul ecologic al artei. Cunoaștem faptul că expoziția istorică Seasons End se bazează pe relația dintre artist și natură, dar în ce mod se reflectă acest subiect în expoziția How to Be Together și cum vor fi acestea conectate la nivelul conceptual?

KR: Am intenționat ca cele două expoziții să rămână în dialog, iar ambiția mea a fost să arăt continuitatea anumitor preocupări legate de mediu și în expoziția How to Be Together care redă valori în continuare valabile în epoca în care trăim. Artiștii din expoziția contemporană privesc natura drept sursă de inspirație sau analizează diferite moduri în care putem fi mai bine conectați cu natura și, de asemenea, unul cu celălalt. Această expoziție reflectă asupra mai multor subiecte prezente în expoziția istorică, precum interesul asupra problemelor de mediu, ecofeminism sau sustenabilitatea materialelor utilizate în adaptarea lucrărilor la noile contexte. Îmi doresc ca vizitatorii Bienalei Art Encounters să poată urmări aceste relații dezvoltate în urma unor vaste cercetări asupra cărora am încercat să dizolv interpretarea mea didactică și să pot lăsa loc interpretărilor publicului.

GT: Majoritatea artiștilor prezenți în expoziția Seasons End au un fundament politic care i-a determinat să genereze acțiuni care implică natura sau chiar să expună într-un spațiu neinstituționalizat, care le aparținea doar lor. Cât de important a fost acest aspect în alegerea lucrărilor și a artiștilor care fac parte din această expoziție?

KR: Într-adevăr acesta este un laitmotiv al expoziției istorice, dar în același timp pozițiile politice ale artiștilor au fost variate la acea vreme. La fel am putea spune şi despre contextul în care au fost create aceste lucrări, diferit de la o țară la alta. Astfel, expoziția nu redă atitudinea politică a fiecăruia, ci mai degrabă faptul că majoritatea alegeau natura ca spațiu expozițional reflectă practicile și preocupările altor țări, iar în acelaşi timp și concretizează un răspuns la limitările sistemice ale ideologiilor comuniste. Toate aceste demersuri pot fi privite, desigur, și drept un răspuns asupra limitărilor regimului politic și anume opresiunea directă a acestui sistem care excludea anumite practici artistice din circulație, dar și limitarea spațiilor de expoziție. Cu toate acestea, interesul meu a fost cu precădere aspectul experimental al originilor acestor practici, mai degrabă decât pozițiile politice individuale.

GT: Cum ți-a modelat fondul polonez interesul pentru arta în Europa Centrală și de Est?

KR: Am studiat istoria artei în Polonia, așa că, evident, sunt conștientă de ceea ce se întâmpla în țară la nivel politic, iar prin asta sper că am o mai bună înțelegere a artei și a contextului politic regional. Ceea ce mi-a modelat cu adevărat interesul pentru arta din Europa Centrală și de Est este, paradoxal, activitatea mea curatorială din cadrul Tate, unde punctul central al cercetării mele pentru colecție a fost Europa Centrală și de Est. În același timp, misiunea mea a fost să analizez aceste practici artistice într-un context internațional și cred că acest lucru este important pentru a vedea cum această expunere a practicilor regionale pot face parte dintr-un dialog transnațional.

GT: Cum ne pot da artiștii răspunsuri despre cum să coabităm [How to Be Together]?

KR: Nu știu dacă ne pot oferi răspunsuri concrete, dar ce îmi place să cred despre artă și practicile artistice este că artiștii au această manieră liberă de a-și imagina lumi utopice și mulți dintre artiștii din cele două expoziții pornesc de la ideea de colectivitate și modalitățile prin care trăim și funcționăm într-o societate. Acest lucru e relevant nu doar pentru activitatea lor artistică, ci și pentru ei ca indivizi. Mare parte dintre aceștia au practici bazate pe comunitate. În acelaşi timp, mulți dintre ei încă sunt în căutarea unor modalități diferite de a contribui în cadrul societății, dar iau în considerare spații economice alternative sau analizează felul în care ne putem inspira mai bine din natură sau cum putem folosi și coexista mai bine cu aceasta. Sper ca studiind expoziția istorică și apoi aducând toate aceste elemente în expoziția contemporană, vizitatorul poate relaționa cu aceste modalități de integrare a artiștilor în diferite contexte și pot înțelege cum să fie împreună pentru ei înșiși.