kinema ikon: într-o căutare continuă a experimentului și a noilor tehnologii

Primele experimente ale tehnologiei moderne în artă au fost realizate odată cu impresioniștii, cu primele fotografii și primele filme ale fraților Lumière. Până atunci arta și tehnologia au fost într-o relație de lucru unidirecțională în care tehnologia era o sursă constantă de progres și evoluție. În ultimele decenii, cursul artei a fost modelat după noile tendințe și inovații ale tehnologiei, iar astăzi există arte digitale, noile media și AR sau VR care așează tehnologia ca un mediu principal de exprimare și care de multe ori transformă pictura sau sculptura în experiențe multimedia sau senzoriale.

kinema ikon se prezintă ca un „atelier multimedia” al experimentului artistic ce a luat naștere în anii ’70 la Arad sub numele de atelier 16 (16 de la pelicula de 16 mm.) la inițiativa lui George Sabău, profesor de estetică la Liceul de Artă din Arad. În prezent, coordonatorul grupului este Călin Man, artist și fotograf, care a preluat frâiele „kinemaikoniste” în 1994, odată cu venirea primului computer la Arad și cu trecerea în era digitală a grupului.

Până în 1989, kinema ikon a realizat 62 de filme experimentale și 62 de filme documentare. În contextul regimului comunist, lucrările au fost realizate printr-un soi de târg politic, în care membrii grupului onorau comenzile de film documentar ale partidului, iar la fiecare producție salvau o parte din peliculă pentru filmele pe care urmau să le realizeze în cadrul întâlnirilor atelierului. Creațiile erau făcute, în mod inconștient, în sincron cu practicile occidentale și includeau animații, intervenții pe peliculă de genul colorare sau zgârieturi, exerciții suprarealiste de filme care folosesc simboluri precum oglinda și ochiul, juxtapuneri de forme geometrice, abstractizări, fragmente și momente din realitatea cotidiană. S-au remarcat filmele definite strict prin montaj, mai exact prin captarea imaginilor pe peliculă care erau tăiate și amestecate aleatoriu. Mai apoi, pelicula era lipită în noua formulă care nu avea un fir narativ concret, ci doar sincope de imagini.

Succesul internațional al grupului a venit în 1995, când Sabău a selectat cele 22 de filme pentru o proiecție la Centrul Pompidou din Paris. Simultan, a revizuit toate cele filmele produse de kinema ikon până în ’89, din fiecare film a fost eliminat un cadru și adăugat în ceea ce avea să devină „Vorspann”. Treptat, pe parcursul a 10 ani, proiectul a fost ecranizat, copiat pe casetă video, transferat pe DVD și proiectat în retrospectiva de la MNAC în București. Anul acesta, filmul a fost updatat conform tehnologiei actuale și reconstruit ca un prim episod al sezonului 4 din serialul „kinema ikon: Vorspann, NFT”. 

Dincolo de filme, grupul a publicat revista Conversația cu un design specific avangardei anilor 1920 și texte cu subiecte cotidiene care surprindeau tranziția societății, editată de către membrii grupului în 19 numere. Fără a fi neapărat un statement oficial, era un simbol al modului în care tehnologia mass-media avea să influențeze lumea anilor ’90. 

Între ’94 și 2004, kinema ikon devenea unul dintre principalele colective artistice care promova arta digitală în România, iar aici trebuie menționată lucrarea Randevuul, o serie de acțiuni și instalații care au fost expuse în locuri precum piața de vechituri Ocika din Arad, unde au lăsat o bicicletă inscripționată cu expresia „această bicicletă nu este de vânzare” sau episodul din aprozarul Arlefruct, unde membrii grupului introduceau revista „Intermedia” în plasele cu fructe și legume ale clienților.

Evoluția grupului a fost complet dependentă de progresul tehnologiei, iar tranziția spre mediul digital a fost sprijinită din interiorul grupului de către Caius Grozav, folosind computerul pentru a crea imagini în mediul digital pe care le printa analog. La începutul anilor 2000 au apărut primele lor proiecte realizate pe CD-ROM și primele lucrări de net.art, mail art și fax. Dintre acestea, instalația multimodulară digitală alteridem.exe_2 s-a manifestat cu succes în spațiile Pavilionului Românesc de la Bienala de la Veneția în 2003. Ulterior, grupul a atras noi tineri artiști arădeni care au fost invitați de Călin Man să expună în stilul ludic deja specific pentru kinema ikon cu lucrări digitale, experimentale și hibride care să combine mediul analog cu mediul digital. 

Expozițiile mai recente și obținerea propriei săli dedicate în Muzeul de Artă din Arad, au creat un dialog constant între diferitele generații ale grupului. Noile lucrări și instalații intersectează toate mediile artistice folosite anterior și ar fi greu de definit altfel decât arte new media.

Ca o mapare a progresului tehnologiei în ultimii 50 de ani, kinema ikon a reprezentat constant  o zonă artistică sigură și vastă care permite schimbul de idei între membrii cu bagaj cultural diferit: arte vizuale, arhitectură, literatură, științe sau psihologie, stabilind o moștenire demnă de menționat în cărțile de istoria artei.