Publicația numărul 5 a ziarului ARTSENS are ca temă Arta și Tehnologia. 

Arta și tehnologia au avut dintotdeauna o relație neobișnuită de interdependență în care au evoluat prin influență reciprocă. S-a întâmplat până la punctul în care tehnologia a preluat atât controlul vieților noastre, iar fiecare experiență pe care o trăim este legată cumva de progresul acesteia. 

Simultan este unul dintre cele mai longevive festivaluri de artă digitală din România. Astfel, an de an, Simultan a reprezentat acel spațiu dinamic în care arta și tehnologia s-au intersectat în mod organic, creând noi conexiuni și paradigme artistice.  

Spațiul complexului ISHO găzduiește în această perioada expoziția semnată de către Mihnea Mircan, Landscape in a Convex Mirror, care are în complementaritate o anexă ce amplasează o dimensiune reconfigurată a lucrărilor, printr-un program de proiecții.

Cultura online își face simțită prezența și în viețile voastre. Din plan personal până în plan profesional, online-ul a reușit, în special în vremurile pandemice în care trăim, să ne aducă mai aproape. A fost și continuă să fie pentru mulți o ancoră, o punte, o sursă de informare și, nu în ultimul rând, un mediu de exprimare.

Acest articol este despre mecanismul de obținere a unei imagini în mișcare ale artiștilor contemporani, dar și despre modalitățile prin care aceștia se folosesc de relațiile temporale și spațiale din galerie pentru a chestiona diferite probleme.

De când cu explozia tehnologică din ultimii câțiva zeci de ani, artiștii au apelat la medii noi precum video-ul și au inclus în lucrările lor imagini în mișcare în moduri diverse. Dar care e faza cu această artă video? De ce are nevoie de desemnare specială și ce diferențiază acest tip de video de toate celelalte?

Folosindu-se de teatralitate, figuri de stil, trucuri și mulți alți ași din mânecă, Alice Gancevici și Remus Pușcariu zugrăvesc o imagine a lumii în care trăim, a problemelor înrădăcinate în esența ei. 

Sunt un critic ponderat al proprietății intelectuale. Pe cât de mult rău poate face „accesului la cultură” (ca ființe culturale, semnificante și semnificate, avem un acces permanent, fiind creatori permanenți; nu mă refer la sensul antropologic, ci mai degrabă la cel economic) și circulației ideilor și operelor, pe atât este încă necesară ca instituție de motivare a autorilor.

În cadrul practicii mele, deși utilizez foarte mult tehnologiile de vârf, caut să combin, în mod explicit, aspecte din lumea digitală cu materiale și procese tradiționale. De exemplu am folosit gravarea cu laser pe lemn de esență tare finisate manual, am imprimat digital pe hârtie suflată cu aur, lucrez cu pergament și cu alte materiale prețioase.

Subiectul textului nu este relația adevăr/falsitate sau cel al știrilor false, dar fiind într-o oarecare măsură o formă de ficțiune, pot aduce în prim plan diferența dintre fictiv și fals și capacitatea celei de-a doua de a produce multiple reprezentări ale realității – o ficțiune suprascriind-o pe cealaltă.

kinema ikon se prezintă ca un „atelier multimedia” al experimentului artistic ce a luat naștere în anii ’70 la Arad sub numele de atelier 16 (16 de la pelicula de 16 mm.) la inițiativa lui George Sabău, profesor de estetică la Liceul de Artă din Arad. În prezent, coordonatorul grupului este Călin Man, artist și fotograf, care a preluat frâiele „kinemaikoniste” în 1994, odată cu venirea primului computer la Arad și cu trecerea în era digitală a grupului.