#Alice Gancevici & Remus Pușcariu

Dacă evoluția tehnologică a schimbat cumva modul în care ne raportăm la artă, sigur ne-a făcut mai grăbiți, mai alerți – pe scurt, mai orientați spre dinamism. Staticul nu ne mai face cu ochiul cum o făcea cândva. Căutăm mișcare, culori, mozaicuri de medii de exprimare care să ne transmită, la rândul lor, mozaicuri de sentimente. Era tehnologiei – o perioadă în care artiștii multimedia pot să meargă spre orizont și dincolo de el. 

Acesta este și cazul duo-ului artistic format din Alice Gancevici și Remus Pușcariu. De origine română, stabiliți în București, cei doi au absolvit în 2015 studiile masterale la Sandberg Institute din Amsterdam. Pregătirea lor în domeniul artelor vizuale și a regiei de teatru se resimte și în operele de artă cu care își încântă publicul și care sunt formate din diferite elemente, de la instalații la video, de la obiecte la situații performative etc. 

La baza procesului lor creativ se află observația empirică, aprecierile făcute diferitelor întâmplări din societate, pe care aceștia le redau în moduri inedite, prin îmbinarea tehnologiei în firele narative create. Folosindu-se de teatralitate, figuri de stil, trucuri și mulți alți ași din mânecă, Alice Gancevici și Remus Pușcariu zugrăvesc o imagine a lumii în care trăim, a problemelor înrădăcinate în esența ei. 

Portofoliul lor este format din opere precum Accent From The Wound, o expoziție al cărui nume a fost inspirat de ultimul vers al poemului Song of Beholding and Enlightenment al lui Matias de Bocanegra, sau If I Had My Way, o acțiune performativă cu puternice referințe sociale. Lucrările lor s-au regăsit de-a lungul timpului prin locuri precum Salonul de proiecte și Laboratorul de Imunologie (România), TAAK, tegenboschvanvreden (Țările de Jos), Tsarino (Bulgaria). De asemenea, cei doi sunt co-fondatori ai platformei curatoriale Template, iar din anul 2012 au lucrat la organizarea unui program internațional de rezidențe pentru artiști la București, alături de Bucharest AiR. 

În cadrul ediției din 2021 a Bienalei, aceștia vin cu o lucrare nouă, intitulată Condiționalul predictiv – o instalație prin care aduc în discuție procesul fiziologic care duce la formarea mult-cunoscutei „piele de găină” și pe cel al homeostazei, tendința unui organism de a-și menține stabilitatea internă indiferent de mediul exterior. Lucrarea este o instalație video pe trei canale, în alcătuirea căreia s-au folosit cicloramă, lemn, oțel și aluminiu, dar și fotografii 3D, motoare și, bineînțeles, un scenariu.  Alături de privitorii instalației există și-un narator, sau mai bine zis trei naratori, corespondenții celor trei straturi ale pielii, care narează procesele de mai sus relatându-le la viața din zilele noastre, cu tot cu excesul și, în același timp, lipsa de stimuli ce caracterizează perioada pandemică.  Granițele se fluidizează și corpul uman devine un aparat, un experiment, o poveste – din orice perspectivă l-ai privi, e garantat să-ți facă pielea de găină.