18 October 2021 de Alexandra Mereuți
Acțiune Continuă (în desfășurare) / live ongoing action
Într-un context recent, Manuel Pelmus descrie practica sa ca o acțiune live continuă („live ongoing action”). Am gândit subtitlul sub forma unui anunț pentru o acțiune care a început și se află în desfășurare, în direct acum, continuând indefinit.
Live, în limba engleză, depinzând de context, poate să însemne două lucruri: un eveniment la care se asistă fizic în momentul în care se întâmplă, opus celui înregistrat, ulterior difuzat, și vizionarea înregistrării (și a încadrării) evenimentului în momentul în care se petrece – în acest caz privirea ta este condiționată de a celui care produce înregistrarea. Ambele cazuri presupun o receptare simultană cu producerea. Live (to live) mai înseamnă și a trăi, alte sinonime fiind: a locui, a supraviețui, a sta, a exista, a dăinui, a sălăşlui.
Îndepărtându-ne de înțelesul live (în direct) și apropiindu-ne de a sălășlui ne putem gândi la prezența într-un spațiu care ne aparține, sub o formă sau alta, sau în care este locul nostru. Mai precis, poate să însemne să fii localizat sau să te localizezi într-un spațiu familiar, pe care să fii capabil să-l vezi limpede și în care poți să contribui la practici de clarificare (sense-making practices).
Acțiunea lui Manuel Pelmuș poate fi genul de acțiune care să ocupe un loc, care să sălășluiască într-un spațiu și să-l clarifice. Practica lui recentă poartă denumirea de Colecția Permanentă (Permanent Collection) și presupune diferite acțiuni generate de un context cultural, expozițional sau nu, un raport față de instituțiile artei și politicile generate în cadrul lor, dar și în afară sau din afara lor. Practica lui generează acțiuni de mobilizare – de punere în mișcare a unor mecanisme înțepenite, politici înrădăcinate, sau interpretări și sensuri oferite instituțional, prin prelungirea puterii statului sau al unui discurs cultural dominant.
Acțiunea fizică de a fi într-un spațiu, de-a împinge aerul din jur în timpul mișcării, de-al umple cu voce, de-al deranja cu vibrația ei, poate să însemne și un gest de agitare al unui spațiu cu acces constrâns (cum este o colecție privată), sau acces restrâns (cum sunt cele publice, depozitate sau prezentate în expoziții „moarte”, așteptând o reactivare, o punere în context).
Colecția Permanentă este un proiect pe termen lung. O acțiune este desfășurată în cadrul Bienalei Art Encounters, în colaborare cu Mihai Mihalcea și Ion Dumitrescu (sound design): „un fundal sonor, ce combină efecte acustice cu un monolog al artistului, reflectând noțiuni de distanță și dislocare, prezență și co-prezență, este transmis prin radio în spațiul ocupat de expoziția Kasiei Redzisz.”, la Muzeul de Transport Public „Corneliu Mikloși”. Simultan cu această acțiune din Timișoara, se desfășoară o instanță al aceluiași proiect la Kunsthalle Viena, unde un grup de performeri transformă și (re)mediază referințe din istoria artei, artefacte culturale, texte, evenimente, folosindu-se de corpul lor ca mediu.