Și totuși, care-i faza cu arta site-specific?

Dacă nu cumva faci parte din bula ce o numim astăzi lumea artei contemporane, e posibil să te fi trezit adesea întrebându-te: „totuși, care-i faza cu arta contemporană?” – o întrebare validă a cărui răspuns poate chiar ai încercat să îl afli. Poate te-ai apucat să cercetezi, să te interesezi, să înveți dar ai fost întâmpinat de termeni noi ce au reușit să creeze mai multă confuzie. Putem să luăm ca exemplu tematicile Bienalei Art Encounters din acest an. Te copleșește ușor, așa-i? Brusc, te confrunți cu termeni diverși, pe care nu știi unde să îi plasezi, iar unul dintre aceștia poate fi ceea ce a fost numit începând cu anii ’70 artă site-specific.

Această artă o putem descrie în feluri diferite, însă toate definițiile pe care le poți găsi o să aibă un punct comun ce ne spune că este un tip de artă creat în mod special pentru o anume locație. Cea mai la îndemână descriere este cea a Muzeului Guggenheim, care definește arta site-specific a fi o intervenție artistică într-o locație specifică, rezultată într-o lucrare de artă ce este integrată în mediul care o înconjoară. Această artă are rolul de a explora relația sa cu topografia și de a restructura, prin intervenția artistului, experiența privitorului legată de locației. Cu alte cuvinte, spre deosebire de lucrările de artă convenționale, pe care le găsești expuse oriunde, de la muzee până la birourile marilor multinaționale, arta site-specific este creată ținând cont de un anumit spațiu. Faptul că lucrarea de artă de acest tip este realizată în mod special și exclusiv pentru un spațiu, face ca modificarea locației sale să ducă la pierderea unei părți substanțiale din semnificația operei.

Ții minte când te enervai pe mama ta pentru că îți muta lucrurile? Te supărai pentru că obiectele tale erau așezate într-un anume fel și cu un anume scop, ținând cont de viziunea ta proprie. Cam așa e și cu arta site-specific. Nu o muți! De ce? Pentru că e pusă acolo cu un anume scop, la fel cum erau puse și lucrurile tale. Și la fel precum lucrurile din camera ta, la baza sa, arta site-specific transformă mediul care o înconjoară într-o experiență unică, în primul rând pentru tine, privitorul. Ar fi păcat să nu ai parte de acea experiență, nu crezi?

Dacă te întrebi unde poți da de artă site-specific, răspunsul e mai simplu decît crezi. Te întâlnești cu ea în locuri și forme diverse, de la bienale până la festivaluri. Știi instalația aia cu lumini de la ultimul festival la care ai fost? O poți imagina în alt context? Dacă nu, probabil că era site-specific. Vrei să mai vezi lucrări de artă dependente de topografie? O poți face la Bienala Art Encounters. Printre artștii prezenți în expozițiile bienalei se află polonezul Wojciech Ireneusz Sobczyk. Acesta, în cadrul lucrărilor sale, se joacă cu medii diverse printre care se află instalația, animația sau sculptura. În cadrul lucrărilor sale, bazate pe tehnici și subiecte tradiționale, își propune să răspundă la întrebări fundamentale despre natura omului, a esenței frumuseții și a artei. Instalația site-specific a artistului, intitulată Garden (2017), o puteți descoperi și admira în clădirea Institutului Francez. Aceasta, pe lângă faptul că dă dovadă de o finețe excepțională, are o calitate specială. Expusă în sălile clădirii institutului, ca o Grădină a Edenului realizată din papier mâché, lucrarea este gândită în așa fel încât de-a lungul săptămânilor bienalei, să se autodistrugă în mod gradual. Merită să aruncați o privire cât de curând. Poate treceți pe acolo săptămânal, să observați în ce stadiu e.

Știu că am zis că arta site-specific nu poate fi mutată dar e posibil ca unele lucrări de artă să fie efemere și să se păstreze sub formă documentară. În cazul în care vă întâlniți cu astfel de situații la bienală, să nu vă ia prin surprindere. Acum e posibil să vă întrebați „cât de mult mai e artă site-specific dacă nu mai e decât documentarea?”. Ei bine, asta e o altă discuție. Vă invit să mergeți la Bienala Art Encounters, să observați lucrările de artă ce sunt expuse și să începeți o dezbatere între voi cu privire la acest subiect. Nici un răspuns și nici o părere nu este greșită. Până la urmă, orice este posibil în război și artă. Sau nu așa era?