Fascinația omului față de natură este incontestabilă, la fel și conexiunea lui cu aceasta.
Inspirați de frumusețea naturii, artiștii multor culturi și epoci au găsit moduri inedite de a include elemente din natură în arta lor.
De la primele peisaje și până la lucrări de Land Art, acestea sunt un omagiu adus naturii.
Deși fenomenul ecologiei a devenit mai cunoscut în ultimele decenii, interesul timpuriu pentru natură este caracteristic mișcării Romantice, ca reacție împotriva Revoluției Industriale.
Odată cu industrializarea, îngrijorările față de schimbările climatice – marea provocare cu care se confruntă lumea contemporană – fac ca principiile ecologice să devină fundamentale. În 1970, s-a sărbătorit pentru prima dată Ziua Pâmântului iar acesta a fost un semnal important pentru mișcarea ecologistă.
Alături de preocupările globale în creștere legate de starea mediului și de impactul nostru ca oameni asupra sa, mulți artiști au început să creeze lucrări pentru a atrage atenția asupra incendiilor forestiere, topirii ghețarilor, secetei, defrișărilor, precum și asupra relației și contribuției noastre la acestea.
Apărută în anii 1960, arta de mediu cuprinde o varietate de practici și mișcări – ecofeminism, Arte povera, Land Art, arta sustenabilă, recycling art, reclamation art. Prin modalități distincte, aceste practici artistice își propun să lucreze în armonie cu mediul natural, mai degrabă decât să îl perturbe.
Earth Room, realizată în 1980, este una dintre lucrările reprezentative ale lui Walter de Maria, care explorează relația dintre artă și mediul natural. Sculptura interioară din pământ care se întinde pe o suprafață de 3600 de metri pătrați, găzduită de un spațiu din centrul aglomerat al New York-ului, este o oază liniștită care te invită mai degrabă să experimentezi decât să înțelegi. Instalația realizată din 197 metri cubi de pâmânt păstrează și acum mirosul bogat al solului și umiditatea caldă a aerului.
În anii ‘70 exista ideea radicală de a scoate arta în afara spațiului galeriilor și a o aduce într-un spațiu deschis, necomercial. Agnes Denes (n. 1931), spre exemplu, este o artistă cu un discurs extins despre mediu și locuitorii săi umani. În bienala Art Encounters din acest an vom avea oportunitatea să vedem documentația fotografică a unei dintre primele sale lucrări de Land Art, numită Wheatfield (1982), lanul de grâu din mijlocul New York-ului. Denes creează ecosisteme funcționale acolo unde omul prin activitatea sa a lăsat pustietate. Lucrările sale sunt o formă complexă de artă, din punct de vedere tehnic și conceptual.
Într-o altă lucrare, Tree Mountain, A Living Time Capsule, Denes a oferit spațiu pentru ca arta să fie atât comunicativă, cât și participativă, ca o soluție pentru remedierea dezastrului ecologic. Artista a creat un mic munte pe care a plantat 11.000 de conifere, cu ajutorul a 11.000 de oameni, recuperând terenuri care fuseseră distruse prin extragerea resurselor naturale. „Aceasta este prima pădure virgină plantată de om”, spune artista. Acest proiect artistic se vrea a fi o moștenire pentru generațiile viitoare. Patru sute de ani îi va lua acestei păduri pentru a-și stabili ecosistemul. „Eu nu fac lucrările pentru mine, ci pentru umanitate”, spune artista.
Un alt exemplu de artiști preocupați de sustenabilitate este grupul Guerra de la Paz (Alain Guerra și Neraldo de la Paz ) originari din Cuba. Ei își creează sculpturile din textile vechi, transformând articolele din garderoba noastră în lucrări poetice care transmit mesaje politice, sociale și de mediu. Dincolo de mesajul ecologist, ce condamnă industria fast fashion-ului (textilă), care poluează de două ori mai mult decât transportul aerian și maritim la un loc, utilizarea hainelor purtate adaugă o dimensiune conceptuală de reflecții asupra trecutului și urme ale existenței umane, reîncarnate sub forma unor obiecte de artă.
Snow art este o formă de Land Art folosită pentru prima dată de cartograful britanic Simon Beck, care creează pe zăpadă fractali imenși, de dimensiunea unui teren de fotbal. Fiecare piesă este planificată cu mult timp în avans pe un computer și cartografiată cu atenție la fața locului. Mergând prin zăpadă, urmele creează desenul, iar soarele este cel care îi dă vizibilitate, prin jocul de lumină și umbră. La sfârșitul procesului creator, Beck își filmează lucrările cu drona, acesta fiind singurul mod de a le imortaliza, înainte ca vântul să le măture. Aceste lucrări sunt o colaborare a două forțe creatoare, natura și omul, model de lucru care este din ce în ce mai necesar și urgent.
Ne aflăm într-un moment de mare dezechilibru ecologic, exprimat în dispariția speciilor, devastarea terenului și efectele omniprezente ale schimbărilor climatice. Practica artei poate fi un mod de a gândi și de a răspunde la aceste realități provocatoare. Arta este un limbaj universal, revelator, care sensibilizează. Ce poate fi mai potrivit pentru a contribui la conștientizarea publică a acestor probleme de mediu?
