30 October 2022 de Cătălin Alb
Violența domestică și violența în familie au devenit probleme sociale din ce în ce mai prezente în comunitățile din care facem parte. Nu este un fenomen nou, ci unul pe care preferăm să-l ascundem sub preș și pe care uneori preferăm să-l ignorăm. Această practică a fost folosită ca un instrument al „justiției” încă din Antichitate când, prin diverse legi, bărbații căsătoriți erau îndreptățiți să-și pedepsească fizic soțiile, după bunul plac.
Primele atestări ale violenței domestice datează din vremea primelor legi ale Imperiului Babilonian, adică de acum circa 3.700 de ani. Acest mod de a practica „dreptatea” s-a perpetuat și în timpul Imperiului Roman, continuând până acum câteva secole sub formula bărbatului care are și rolul de a-și controla soția și copii prin mijloacele violenței. Era o recomandare care în Europa între secolele al XV-lea și al XVII-lea venea inclusiv din partea instituției Bisericii și care își face resimțită prezența și în zilele noastre. Este încă o problemă a societății contemporane a cărei gravitate n-a fost conștientizată sau înțeleasă până după anii 1990, care străbate normele sociale, culturale și religioase și nu primește nici în prezent suficientă atenție din partea autorităților.
Pornind de la propria cercetare, artistul Ciprian Chirileanu a realizat în cadrul expoziției On Her Side / De partea ei o serie de portrete ale victimelor violenței domestice care au fost ucise în timpul abuzului. Intervenția a fost denumită 12 Poeme și pornește de la texte publicate în presa românească între ianuarie și august 2022 cu privire la femei, victime ale violenței domestice, care au fost omorâte cu sânge rece, în mod barbar de către agresori, cel mai adesea soți, iubiți, membrii ai familiei sau alte persoane apropiate.
Fiecare portret este însoțit de o poezie, o interpretare a artistului la textul jurnalistic care anunță decesul crud al victimelor și care arată că de fapt acestea au fost ucise din răzbunare sau gelozie. Portretele au fost realizate cu atenție prin procesarea și prelucrarea digitală a fotografiilor cu victimele publicate de către presă, însă artistul a insistat pe respectarea detaliilor personale. Zonele colorate din portrete sunt asociate abuzului, iar secțiunile marcate în culori stridente reprezintă lovitura finală care le-a adus victimelor sfârșitul. Alături, în spațiul expoziției, se poate vedea și un ecran care redă o lucrare video cu un cuțit ce se rotește, acesta reprezentând principala armă folosită de agresori pentru a răni fizic victimele. Cuțitul este o unealtă care se află la îndemână și care este folosit în spațiul casnic, în bucătărie, în spațiile de lucru cu scop utilitar, însă în momente tensionate poate deveni o armă care facilitează inducerea fricii sau obedienței victimelor.
Cele 12 portrete și lucrarea video sunt expuse într-un hol îngust din sălile expoziției. Astfel, se crează un spațiu intim care propune o confruntare cu cele 12 suflete ucise. Multe dintre ele au fost mame, fiice, surori, iubite, cumnate și partenere care și-au găsit sfârșitul prin acte de abuz violent, fizic, verbal și psihologic. Este vorba de o conștientizare dureroasă a unei probleme despre care am auzit, știm că există, însă despre care nu dorim tot timpul să discutăm sau mai degrabă preferăm să evităm acest subiect. În acest sens, Ciprian Chirileanu propune o confruntare cu tragedia acestor victime, cu poveștile lor și cu felul în care noi suntem martori ai unei probleme la rezolvarea căreia e nevoie de acțiunile și implicarea tuturor.
Ciprian Chirileanu este artist timișorean, profesor de educație plastică și absolvent al Facultății de Arte și Design Timișoara. Lucrează cu arta conceptuală și experimentează într-o varietate de medii artistice, de la gravură și fotografie la procesarea digitală a imaginilor, instalații și lucrări video. Printre preocupările sale principale se numără aspectele contradictorii sau duale din societate, tematica umbrei și evenimentele sau deciziile descrise drept absurde. Este membru fondator al grupului Avantpost și lucrează în proiecte colaborative cu Renée Renard, artistă la rândul ei din Timișoara.