Lupta pentru drepturi nu este altceva decât o lupta împoriva inegalității. Revoluția feministă a avut ca miză lupta cu sistemul patriarhal care a marginalizat femeile de-a lungul istoriei, o luptă împotriva formelor de discriminare asupra femeilor. Discriminarea multiplă este o formulă introdusă în cadrul combaterii încălcării drepturilor civile ale femeilor, pentru că nu putem vorbi de drepturile femeilor în absența combaterii discriminării.

Despre critică – Breviar de sociologie a emancipării este o carte de citit și recitit cu creionul în mână, care promite cu atât mai multă satisfacție cu cât cititorul reușește să subsumeze afirmațiilor cu un nivel foarte ridicat de generalitate ale autorului cazurile particulare care îi sunt cunoscute ori de interes în materie de politică și sociologie contemporană.

Diferența majoră dintre violența masculină împotriva femeilor și violența feminină împotriva bărbaților este severitatea și impactul, femeile experimentând niveluri mai ridicate de frică și fiind mai susceptibile de a fi supuse unor comportamente coercitive și de control.
La fel cum după orice petrecere este nevoie de timp de recuperare, în lucrarea Post-Party se prezintă procesul de schimbare și de vindecare, proces ce are loc treptat, nivel cu nivel.

Cămășile au devenit un simbol al hegemoniei* masculine începând cu Revoluția Franceză din 1789 când idealurile democratice nou stabilite insistau asupra faptului că bărbații nu ar trebui să-și expună autoritatea prin haine pentru că aceasta rezidă inerent în interiorul lor.

Devine mai anevoioasă recunoașterea unor limite sau granițe atunci când vine vorba de procesele de comunicare – iar prin comunicare mă refer la orice tip de interacțiune între doi factori. Diversitatea mediilor și viteza de reacție și procesare sunt supuse la o schimbare continuă, câteodată dificil de gestionat; cum se răsfrâng acestea asupra actului pedagogic rămâne la un nivel speculativ. 

Una dintre artistele participante din expoziția On Her Side, Liliana Basarab, realizează în două instalații ceramice un demers vizual foarte personal în care vorbește despre violență, feminitate și feminism, în lucrări cu accente subversive. Am invitat-o pe Liliana la o discuție despre sursele sale de inspirație, conceptele cu care operează și procesul său de lucru.

Violența domestică și violența în familie au devenit probleme sociale din ce în ce mai prezente în comunitățile din care facem parte. Nu este un fenomen nou, ci unul pe care preferăm să-l ascundem sub preș și pe care uneori preferăm să-l ignorăm. Această practică a fost folosită ca un instrument al „justiției” încă din Antichitate când, prin diverse legi, bărbații căsătoriți erau îndreptățiți să-și pedepsească fizic soțiile, după bunul plac. 

Povestea începe dintr-o amintire colectivă – culesul frunzelor de duzi. Atunci când șoimi și pionieri în glasuri hazlii adunau în saci frunze pentru a hrăni viermii de mătase. Sericicultura, cultivarea viermilor de mătase în scopul producerii firului de borangic, era o activitate înfloritoare în Republica Socialistă România.

A fi conștient de contextele actuale și a înțelege ce anume le determină, în general, necesită studiul schimbărilor de paradigmă pentru care trebuie să fim de acord că pot constitui cheia răspunsurilor la întrebările actuale precum: „Ce i-a venit să dea în ea, că doar nu e taică-său? Doar nea Vasile o lua la trei-păzește pe tanti Anghelina, Dumnezeu s-o ierte!“ sau întrebărilor cu caracter futurist precum: „Cum de încă mai este de actualitate problema violenței domestice?!

Titlul explică faptul că arta este mai mult decât o serie de simple considerații estetice. Sau, mai mult, că estetica – atunci când înțelegem prin ea ideea de frumos – ascunde și altceva dincolo de ea. Aici avem de fapt o discuție despre însemnătate.

Dar cine îți doreai să fii până acum? Cineva sigură pe ea, care putea trăi confortabil în propria piele. Cineva care nu profita de orice ocazie posibilă pentru a evada din ea însăși în disociere și amorțeală. Cineva care simțea că este în siguranță să meargă pe stradă, să vorbească cu oameni. Cineva care nu-și epuiza toată energia temându-se de orice. Cineva care nu ar fi avut nevoie de armură și ziduri.