11 October 2021 de Andreea Dumitrescu
În primăvara anului trecut lumea a fost împărțită în două: cei care găteau și cei care grădinăreau. Eu m-am aflat în cea de-a doua categorie, fiind fericitul proprietar a 15 plante, înghesuite într-un mic balcon. Statistic, balconul este locul preferat pentru a practica agricultura urbană, fiind utilizat de aproape 50% dintre români, în timp ce 14% folosesc terenul din jurul blocului, 8% terenuri disponibile la periferia orașului, iar restul se orientează spre parcele din afara acestuia.
Pentru a diminua procentul grădinăritului de balcon una dintre soluții este înființarea unor parcele de teren ce sunt date în folosință locuitorilor, asociațiilor de locatari sau organizațiilor non-profit, zone cunoscute sub numele de grădini comunitare sau sociale.
Deși există de mai bine de 200 de ani, grădinile comunitare și-au schimbat funcțiile de-a lungul timpului. Inițial create din motive economice, în timpul industrializării acestea s-au dovedit foarte importante în perioada crizelor alimentare, precum cele din Războaiele Mondiale. Actualmente ele îndeplinesc rolul de loc pentru petrecerea timpului liber, fiind o activitate aflată mai aproape hobby decât de agricultura de subzistență.
Studiile recente susțin că prin intermediul acestor tipuri de grădini se reunesc oamenii din toate categoriile sociale, medii și vârste. Chiar dacă ocupația principală este grădinăritul, grădinile comunitare sunt prilej pentru alte activități precum învățare și educație, activități creative, evenimente comunitare sau sărbători. Pasiunea comună reunește grupurile care lucrează împreună pentru a crea un loc de contemplare și relaxare.
Fiecare grădină are un caracter unic dat de persoanele care participă, dimensiunea parcelei, mediul înconjurător și modul în care este gestionată grădina. Indiferent de locul sau modul în care oamenii aleg să se reunească, rezidenților locali li se oferă șansa de a se întâlni cu alte persoane din comunitate pentru a experimenta sentimentul de conectivitate prin activități și plăceri comune.
În ultimii ani au apărut mai multe inițiative private pentru reamenajarea spațiului public prin intervenții de artă, arhitectură și peisagistică. Printre cele mai active sunt grupurile de inițiativă civică care aduc laolaltă experți din domeniu, responsabili de realizarea unor ateliere dedicate locuitorilor unei zone, dar la care pot participa și persoane interesate de subiect. Un exemplu este proiectul Grădina cu Oameni, inițiat de Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu și gestionat de Fundația Comunitară București, responsabili pentru apariția grădinilor Liric, Sion și Romfilatelia, zone verzi din jurul blocurilor, reamenajate. În Timișoara, în zona Ronaț, Fundația Comunitară Timișoara a creat proiectul Grădinescu Timișoara – GreenFeel, un loc în care comunitatea interesată de grădinărit se poate întâlni pentru a muncii și socializa.
Spațiile verzi (parcuri, grădini publice, scuaruri) sunt zone din ce în ce mai restrânse, lucru ce are un impact negativ imediat asupra sănătății locuitorilor. Expansiunea urbană rapidă afectează mediul natural şi duce la creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Beneficiile aduse de lucrul în grădinile sociale se regăsesc atât la nivel fizic, comunitar dar și ecologic. Prin intermediul lor se facilitează apariția unei identități locale, iar locatarii devin mai angajați în problemele colective ale blocului.
Grădinile comunitare reprezintă spații de libertate, de relaxare dar și spațiu pentru socializare, un loc în care învățăm să lucrăm și să trăim împreună.