Spațiul construit reprezintă ceea ce ne înconjoară în cea mai mare parte a timpului, marea noastră majoritate locuind în medii urbane unde arhitectura și urbanismul sunt protagoniști. Arhitectura este, probabil, forma de artă cu cel mai puternic impact asupra noastră, lucrând cu subconștientul uman, adesea fără să ne dăm seama de influența puternică a clădirilor din jur asupra noastră.
Mediul construit interacționează cu starea noastră de spirit și ceea ce simțim, definind atmosfera și relația noastră cu orașul și ceilalți locuitori ai săi. Ceea ce ne înconjoară are importanță pentru noi ca indivizi datorită încărcăturii emoționale pe care tindem să o dăm spațiilor din jurul nostru; orașul în care ne-am născut, cartierul în care am copilărit, casa în care am crescut, toate devin spații afect. Construim orașe interioare care ne definesc și ne formează, iar vederea unui loc drag ne stârnește un anumit sentiment. Identitatea noastră proprie este determinată de legăturile pe care le stabilim cu lumea în care trăim, astfel că identitatea orașului pe care îl locuim poate influența modul în care ne definim pe noi înșine.
Spațiul urban reflectă aspectele sociale, culturale și etnice ale locului. Coerența componentei sociale într-un oraș este esențială, iar o identitate bine conturată determină un spațiu față de care oamenii se simt responsabili și atașați, care îi încurajează să se implice. În esența sa, spațiul public se poate defini prin faptul de a fi împreună. Cultura este unul dintre elementele principale care stimulează sentimentul apartenenței la o comunitate.
Identitatea urbană este ceea ce distinge un oraș de un altul, iar în era globalizării această luptă pentru o identitate unică, proprie fiecărui spațiu urban în parte ar trebui să fie cu atât mai importantă. Răspândirea principiilor urbanismului modernist în perioada postbelică a dus la apariția unor mari similarități între orașe de pe tot globul. Deși tendința este de universalizare, uniformizare, orașele luptă pentru a-și păstra individualitatea și a-și contura imaginea definitorie. Identitatea urbană, acest caracter distinctiv al unui spațiu urban, se poate forma pe baza unui set de trăsături moștenite, pe istorie și patrimoniu. Orașele cu o componentă istorică puternică trebuie să păstreze o continuitate între trecutul spațiului construit, conservat și restaurat, și noua arhitectură, care să integreze și să respecte istoria locală. În contextul globalizării și al procesului de omogenizare a spațiilor urbane, ceea ce le poate diferenția unele de altele este legătura păstrată cu tradițiile locale și patrimoniul cultural: stilul arhitectural, elementele decorative, materiale de construcție locale, etc.
Conturarea unei identități puternice cere participarea colectivă a cetățenilor, fiind un proces de lungă durată. Prin implicarea lor și printr-un efort susținut, inclusiv comunitățile fără o moștenire istorică relevantă își pot construi o imagine unică, proprie. Este esențial să înțelegem și să definim caracterul locului în care trăim – nevoia de a crea asocieri cu locuri importante este profund umană. Spațiile urbane reflectă, armonizează și îmbunătățesc experiențele oamenilor care le locuiesc.