În cea de-a patra ediție a bienalei Art Encounters, spațiul birourilor ISHO găzduiește expoziția Peisaj în oglindă convexă, curatoriată de Mihnea Mircan, ce include lucrările a 42 de artiști români și internaționali. Având un concept apărut ca răspuns la condițiile și restricțiile pandemice, expoziția arată cum e reflectată distanța în arta contemporană, lucrările expuse explorând ruptura dintre noi și lume, o figură dezorientată într-un fond neclar. Noțiunea de vertij pare a se afla în centrul atenției, imaginile statice alternează cu cele dinamice, accentuându-se starea de incertitudine a sinelui ce își caută locul.
Una dintre instalațiile prezente în spațiul ISHO, creată în 2021 special pentru Art Encounters, este Condiționalul predictiv, realizată de Alice Gancevici și Remus Pușcariu. Instalația multimedia cercetează două forme ale corpului uman de adaptare la stres, realizând o corespondență între aceste procese naturale și cele tehnice care permit vizualizarea lor printr-o soluție scenografică. Trei ecrane aflate în mișcare ilustrează reflexul pilomotor (,,pielea de găină”) și homeostaza (proprietatea organismului de a menține constantele mediului intern), în timp ce trei voci, corespunzând celor trei straturi ale pielii, discută despre suprastimularea organismului ca efect al vieții contemporane în opoziție cu lipsa stimulilor senzoriali în perioada de carantină.
Instalația artistei Laure Prouvost, Sunați, cântați, beți pentru fărădelegi (2018), o tapiserie de dimensiuni monumentale, întreruptă în mijloc de o țesătură din crengi, lasă impresia că natura cucerește arhitectura galeriei. Intimă și exuberantă deopotrivă, lucrarea include mesaje pentru privitori, conversează cu ei și îi invită să transgreseze limitele, pășind prin ea pentru a ajunge în spatele ei. Această fărădelege (trespassing), o trecere – uneori ilegală – a unei bariere, pare să aducă speranță, să promită o lume mai bună.
Artistul Jonathan van Doornum este prezent cu mai multe sculpturi în expoziție, una dintre ele fiind Transmițător rotund (2021). Folosind o diversitate de tehnici în opera sa, van Doornum creează un contrast între materialele ,,reci”, dure folosite și amprenta umană lăsată asupra lucrărilor. Explorând varii metode de comunicare, prin fluxuri de date care ne conectează sau semnale transmise și recepționate, artistul folosește adesea motivul antenei sau pe cel al haloului, ambele sugerând transmiterea unei informații invizibile. Transmițător rotund amintește prin formă și titlu de o antenă parabolică, un instrument ce asigură comunicarea între două puncte aflate la distanță.
Așa cum Parmigianino, în faimoasa anamorfoză Autoportret în oglindă convexă (1524), titlu care l-a inspirat pe cel al expoziției, ilustrează o realitate deformată, la fel și lucrările expuse aici redau atmosfera prezentă incertă, criza reprezentării resimțită în ultima perioadă, realitatea în care trăim și pe care nu o mai putem numi normalitate. Tot în cadrul expoziției Peisaj în oglindă convexă pot fi vizitate spațiul FABER și pavilionul ISHO, unde poate fi văzut programul de proiecții intitulat Într-o zi va veni ziua când ziua nu va mai veni.