Când definim noua generație de artiști, ne gândim deseori la cei care și-au încheiat studiile și se află în plin proces de definire a filosofiei creative și a modului de lucru. Ajunsă la vârsta de 30 de ani și la a doua participare în cadrul Art Encounters, Nona Inescu reprezintă noul val printr-o instalație textilă care încorporează atât o componentă video, cât și una de sculptură din sticlă pe care le veți descoperi în cadrul Bienalei Art Encounters 2021.
Nona Inescu s-a născut în București și a avut un parcurs al formării neobișnuit, desfășurat în 3 orașe europene și finalizat în România. După liceu, a plecat în Londra unde a studiat la Chelsea College of Art & Design, urmând apoi cursurile Royal Academy of Fine Arts din Antwerp. În 2016, și-a finalizat studiile la secția de Foto-Video din cadrul Universității Naționale de Artă din București, iar în ultimii ani lucrările i-au fost expuse la Bremen, Basel, Nürnberg, Pistoia, Budapesta, Berlin, Dusseldorf, Talin, Lyon, Praga, Glasgow sau Riga.
Creațiile Nonei Inescu interpretează relațiile dintre corpul uman, spațiul care îl înconjoară și tehnologie iar instalațiile mai recente vizează interacțiunea omului cu materiale naturale pe care le recontextualizează. Parcursul ei creativ a început prin experimente grafice de tip colaj, atât digitale cât și pe hârtie, în care a inclus elemente fotografice, de text sau geometrice, în straturi diferite, rezultând un joc al transparențelor și suprapunerilor. Ulterior, a optat pentru utilizarea mai multor medii artistice, cel mai des prin fotografie, sculptură, instalații, artă obiect, sunet sau video. Mediul este ales după principii pe care și le-a stabilit încă de la începutul drumului prin prisma ideilor pe care le are și natura deschisă și curioasă în privința materialelor și posibilităților de expresie cu orice tehnică de lucru. În cadrul expozițiilor personale, urmărește dialogul dintre medii diferite și cum se completează între ele sau cum pot crea împreună un ecosistem complet, un fel de Gesamtkunstwerk.
Procesul de formare din Marea Britanie a încurajat-o să experimenteze cu design spațial 3D, comunicare vizuală și modă. Fiind influențată de abordarea democratică a cursurilor, în primii ani era sigură că vrea să studieze moda, urmând un intermezzo de studii în design vestimentar în Olanda. Ulterior a realizat că modul în care relaționează cu această disciplină are mai multă legătură cu sfera de artă decât cu industria modei, iar când a revenit în România a găsit spațiul și încurajarea necesară pentru a-și schița singură parcursul artistic.
Poarta spre universul ei creativ constă în legătura esențială a omului cu mediul înconjurător pe care o privește cu fascinație, curiozitate și respect dar și ca pe o sursă infinită de cunoaștere. În privința descifrării lucrărilor sale, acestea conturează un ecosistem care împletește practica eterogenă și interdisciplinară a artistei într-un întreg care include câte puțin din toate elementele vegetale, animale, minerale și umane. Deseori are referințe istorice și poetice în lucrările sale, revenind asupra unor autori precum Donna Haraway, Karen Barad, Beatriz Colomina sau poezie de Ann Carson și Wisława Szymborska.
Nona susține ideea schimbării percepției puternic înrădăcinate că oamenii se află în afara mediului natural și sunt superiori atât regnului animal, vegetal, cât și mineral. Soluția pe care o propune este dizolvarea ierarhiei dintre om și natură și o reconectare cu mediul înconjurător în care o atenție extraordinară este acordată efectelor nocive pe care le are exploatarea acestuia. În cadrul unui proces creativ care ilustrează complexitatea prezentului, dar și formarea multiculturală a artistei, o altă temă abordată frecvent este punctul de întâlnire dintre natură și tehnologie. Încă de la începuturile istoriei, cele două au mers întotdeauna în paralel și s-au intersectat atât într-un sens constructiv, cât și într-unul distructiv, rezultatul fiind o dualitate și o tensiune constantă pe care artista le materializează în instalațiile sale.
Pe de o parte, artista provoacă felurile convenționale de a privi și teoretiza mediul înconjurător și în același timp oferă chei către noi posibilități de a descifra simbolicul. Astfel, lucrările sale pot fi descrise ca o îmbinare a senzorialului și conceptualului. Când am întrebat-o care este sentimentul pe care și-ar dori să îl aibă vizitatorii în fața lucrărilor sale – atât la Art Encounters, cât și în alte expoziții – a răspuns că speră la „empatie față de elementele naturale, non-umane sau măcar să privească cu alți ochi mediul înconjurător.”
