27 September 2021 de Mihai Toth
Mai întâi Earth Art, Earth Works, environmental art, iar apoi perpetuându-se cu expresia Land Art, o abordare artistică cu un imbold radical, viziune și sacrificiu. Mișcarea apare ca intenție modestă în schițele artiștilor și primele experimente pe la începutul anilor 60’ și se concretizează ca manifestare artistică alternativă la sfârșitul anilor 60’, atât în SUA cât și în Europa. Pornirea inițială ce a produs lansarea acestui curent își revendică originea într-o abordare cu caracter critic, atât din punct de vedere instituțional, cât și al reevaluării procesului de creație și al modului în care artistul funcționează în atelier folosind diferite metode, uneori considerate epuizate. Totodată, acest aer revitalizant apărut în lumea artei propunea și o încercare de apropiere a omului de natură, făcându-l să reflecteze la dimensiuni metafizice prin experiența materiei, prezentată mai mult în calitate de gând decât un simplu element geologic.
Demersul artistic în zona Land Art se conturează prin intermediul unor pionieri americani precum Robert Smithson, cu lucrarea sa Spiral Jetty din 1970; Michael Heizer, cu lucrarea Double Negative din 1969; Walter de Maria, cu proiectul The Lightning Field din 1977. Aceste trei exemple enumerate au în comun o anumită atitudine revelatoare prin monumentalitate ca experiență obiectivă, dar și prin subiect, urmărind un fir existențial. Alți artiști ai acestui domeniu sunt: Nancy Holt, Dennis Oppenheim, Ana Mendieta, iar din registrul european sunt relevante nume precum: Joseph Beuys, Michelangelo Pistoletto, Richard Long, Andy Goldsworthy și alții.
Ca reper istoric, pentru majoritatea cazurilor acestor artiști, trebuie amintite ansamblurile preistorice organizate în spațiul natural asemenea formațiunii Stonehenge din Anglia (3000-2000 înaintea erei noastre), pietrele verticale din Templul neolitic de la Callanish (insula scoțiană Lewis), Nazca Lines din regiunea Peru (circa 500 înaintea erei noastre), picturi rupestre etc.
Un discurs aparte din cadrul zonei de Land Art este elaborat de artista Agnes Denes, care reușește prin lucrările sale să pună în discuție anumite elemente din mediul natural în relație cu factorul socio-politic și organizările administrativ-teritoriale ale omului, contrastul format propunând un mesaj reflectiv la situația actuală. Trebuie menționat faptul că Agnes face parte din ecuația artiștilor din cadrul Bienalei Art Encounters 2021 din Timișoara, alături de alți artiști cu aplecare spre zona Land Art, sau cel puțin apropiați de acest domeniu. De precizat în ceea ce privește notorietatea istorică, cultural-artistică de care dispune acest oraș, include și perioada activă din anii 70’ a Grupului Sigma, mai exact intervențiile cu caracter experimental în mediul natural, de exemplu pe malul Timișului sau în parcurile din centrul Timișoarei. Aceste acțiuni se desfășurau fie în interiorul grupului, fie prin organizare colectivă cu elevii Liceului de Arte unde Ștefan Bertalan, Constantin Flondor și Doru Tulcan erau profesori, o abordare didactică strategică prin care aceștia împărtășeau cercetarea lor artistică în cadrul sălii de clasă.
Un moment important din istoria artei recente, nu doar pentru lumina orientată către Land Art și alte manifestări artistice alternative, cât și pentru întreaga perspectivă la nivelul curatoriatului și abordarea artistică organizațională, este marcat de expoziția organizată de Harald Szeemann în 1969, cu titlul When Attitudes Become Form, la Kunsthalle Berna, Elveția. În această expoziție, procesul de lucru, mișcarea și atitudinea primau în fața formei și obiectului artistic. Exprimarea căpăta o nuanță extrem de simplă și naturală, iar privitorul devenea secundar în acest caz, lucrarea fiind cea care deținea controlul. Lawrence Weiner afirma faptul că nu obiectul artistic este unic și prețios, ceea ce contează cu adevărat este ideea, care nu poate fi alterată sau pierdută.
Sculptorul român Ovidiu Maitec afirma, într-un interviu cu câțiva ani înaintea acestei pandemii cu care ne confruntăm, faptul că „suntem părtași la o criză, o criză biologică, o criză națională, o criză mondială, o criză universală, astfel omul prin condiția și preocupările sale se află într-o poziție extrem de fragilă”. Între timp lucrurile s-au precipitat și mai mult, așadar plasticienilor, artiștilor le rămâne libertatea, dar în egală măsură responsabilitatea de a fi sinceri, autentici și în același timp sensibili față de cei de la care au preluat ștafeta.