Responsabilitatea socială și arta

Responsabilitatea socială a artiștilor.
De la Happening la Activist Art.

Să fie poziția artiștilor în lume ceva mai mult decât o izolare estetică?
Arta este o formă de expresie și conexiune cu lumea înconjurătoare. Artistul prin arta sa creează dialog în comunitate, pe subiecte sensibile sau controversate, contemporane lui. Arta rupe bariere, deschide minți și inimi. Arta, ca și celelalte lucruri create de om, este inevitabil influențată de societate și de de evenimentele cu impact asupra omenirii.

Odată cu eliberarea artei de sub tutela religioasa si politică, proces care a durat câteva secole, artistul a obținut un grad mai mare de libertate odată cu avangarda, care s-a caracterizat prin manifestările neconvenționale ale artistului preocupat de creație ca proces, autonomie și refuz de a răspunde așteptărilor publicului,prin negarea violentă a formelor de artă consacrate,căutând proclamarea noului. Artiștii își asumă rolul de activiști civici, care acționează energic în momente de criză politică sau socială și caută din ce în ce mai mult să iasă din tipare și să șocheze.

Happening, eveniment combinat din elemente de pictură, poezie, muzică, dans și teatru, a avut ca scop anularea distanței dintre privitor și creația artistică. Această formă de artă a avut rădăcinile în Dada Cabaret Voltaire de Hugo Ball, spectacolele suprarealiste și futuriștii italieni din primii ani ai secolului XX. Referințe importante pentru Happening includ experimentele Bauhaus ale lui Oskar Schlemmer în Teatrul Abstract, Teatrul de Cruzime al lui Antonin Artaud sau Teatrul Absurdului și acțiunile simultane coordonate de John Cage și grupul Fluxus.

Acțiunea Kunst und Revolution din 5 iunie 1968, realizată de un grup de artiști vienezi, a intrat în istoria artei vieneze ca unul dintre cele mai faimoase spectacole postbelice și condensează mai multe tabuuri simultan, cum ar fi nuditate, masturbare, biciuire, auto-mutilare – totodată cântând imnul național austriac. Potrivit lui Johannes Grenzfurthner, Kunst und Revolution reprezintă un exemplu clasic de artă radicală într-o societate disciplinată conservatoare și ar trebui privit într-un context istoric, deoarece 50 de ani mai târziu, într-o societate de control neoliberal, conținutul spectacolului nu ar trezi o reacție atât de vehementă.

În ciuda asemănărilor estetice ocazionale, Happening și performance art nu au avut o cauză sau un stil comun, deși toți împărtășeau dorința de a crea un dialog dintre artă și viața de zi cu zi. Performance art s-a îndreptat progresiv către centralitatea corpului și vieții artistului. Hermann Nitsch și acționiștii vienezi s-au angajat în ritualuri, adesea de auto-mutilare din partea artistului, căutând katharsis și puritatea sinelui. Inspirată de acest lucru, Marina Abramović a creat Rhythm O, în care le-a permis spectatorilor dintr-o galerie din Napoli să interacționeze cu ea după voia lor timp de șase ore, oferindu-le, pe o masă, 72 de obiecte, unele din ele fiind un trandafir, struguri, vin, pâine dar și foarfece, cuțit, sfoară, lamă sau pistol și un glonte. După trei ore, hainele îi fuseseră tăiate de pe corp cu lama, pielea îi fusese zgâriată, armă încărcată și ținută la cap. După șase ore, la două dimineața, galeristul a anunțat că performance-ul a luat sfârșit, iar la întoarcerea în hotel Abramović a observat o șuviță de păr cărunt.

Prin urmare, exprimarea artiștilor printr-un limbaj performativ dezvăluie multe despre dezvoltările culturale vaste experimentate în secolul al XX-lea, precum și natura schimbătoare a practicii de artă în sine.

Treptat, preocuparea pentru viața artistului este înlocuită de cea pentru problemele sociale și globale. Arta activistă, care a început să prindă contur în anii ’90 este o combinație de acțiuni strategice pentru schimbarea socială. Scopul artiștilor activiști este de a folosi arta lor pentru a crea o formă de dialog pe o temă politică sau socială, care se adresează activ structurilor de putere din cultură. Arta activistă militează pentru abilitarea indivizilor și a comunităților și este, în general, accesibilă și situată în spațiul public, atât online cât și fizic.
Arta activistă este o manifestare a inițiativelor artistice globale care provin din medii, teorii și cauze sociale diferite și, în consecință, este definită de mulți termeni diferiți: artă angajată social, artă comunitară, artă dialogică, artă de intervenție, artă relațională, artă feministă, Queer art, environmental art, artivism.

Unii artiști preocupați de probleme sociale sunt, de asemenea, implicați în acțiuni directe, un exemplu ar fi Fundația Women On Waves, un grup de artiste care conduce o clinică de avort la bordul unei bărci și oferă serviciul lor gratuit femeilor din țările unde avortul nu este legal.
Această tendință este cheie în practicile artei contemporane, deoarece proiectele de artă activistă își propun să demonstreze relația inextricabilă dintre artă și viața de zi cu zi. Artiștii implicați în această practică descriu arta lor ca fiind un schimb interuman, iar oamenii sunt parte integrantă din lucrările de artă. Un exemplu relevant de ar fi arta relațională, care cuprinde în esență lucrări în care spectatorii ar putea participa pentru a asimila și a înțelege impulsul sau mesajul specific al artistului. Lucrările de artă relațională se bazează în mod obișnuit pe comunicarea de către artist a misiunii sale într-un spațiu public. Astfel, prin extinderea expunerii lucrărilor la o viziune mai amplă, aceste piese sunt adesea considerate exemple de democrații temporare.

Mircea Cantor, în cadrul celei de‐a şaptea ediții a festivalului Periferic de la Iaşi, propunea o lucrare relațională: campionat de Ping Pang Pong în care artistul invită copiii să joace ping-pong, după reguli particulare. Ediția din 2006 a festivalului Periferic poate fi văzută ca una care valorifică acest concept al artei relaționale. Gândit de Attila Tordai şi intitulat „De ce copiii?”, proiectul a însemnat implicarea unor grupuri de copii implicați în programele concepute de artiştii participanți. În prezentarea lucrărilor relaționale, experiența în sine și oamenii care participă se combină într-un timp prezent pentru a determina tonul general și sensul final al operei.

Meseria de artist sau creator de conținut nu a fost niciodată simplă. Aceasta impune asumarea absolută a mesajului pe care îl propune opera de artă. Încadrarea creației în zona problemelor sociale și ecologice ridică adesea întrebarea dacă arta creează angajament real și are un impact asupra lumii. Începând cu arta avangardiștilor, care era o reacție de rezistență contra evenimentelor politice și efectelor acestora, până la arta socială sau de mediu, care vine în susținerea problemelor globale, preocuparea artiștilor este de a pune în discuție ceea ce este cu adevărat important și urgent pentru societatea contemporană lui.

„În orice caz, arta este … despre morală, despre credința noastră în umanitate. Fără asta, pur și simplu nu există artă”
Ai Weiwei