01 October 2022 de Ada Muntean
Intervenția artistică a Anei Adam din expoziția ON HER SIDE, intitulată Văd cu sfârcurile/ I see with my nipples, se concentrează în jurul recuperării puterii și a eliberării de procesul de victimizare în fața căruia suntem tentați să stagnăm ca rezultat al unor evenimente traumatice care ne marchează existența. Artista realizează o instalație sub forma unei lucrări participative compusă din săpunuri realizate manual de ea însăși, marcate cu inserții de text poetic ce vizează stările resimțite de femeile aflate în situații abuzive și traumatizante. Vizitatorii din expoziție pot să își aleagă un săpun și să se spele pe mâini cu el într-o chiuvetă montată special pentru acest proces în galerie. Acest act simbolic devine un act performativ ce marchează purificarea interioară și totodată „spălarea” traumei din existența personală, procesul de percepție al artei devenind cathartic. Lucrarea devine o trimitere către universul senzorial al femeii și a intuiției sale puternice, dezvăluind perspectiva artistei conform căreia lumea ar fi un loc mai bun dacă femeia ar avea încredere în sine și și-ar asculta vocea interioară.
Ana Adam identifică trei ipostaze pe care omul le experimentează pe parcursul vieții: abuzator, victimă și salvator, procesul de conștientizare fiind extrem de important în învățarea unor lecții existențiale. În opinia artistei, unul dintre cele mai importante momente din viața cuiva este depășirea acestor stadii temporare și evoluția către un sine complex, asumat și liber.
Alegerea săpunului ca element central în compunerea ritmică a instalației artistice subliniază munca invizibilă pe care femeile o realizează în perimetrul lor domestic, fiind o reprezentare metaforică a statutului femeii în viața personală și de familie. Lucrarea Anei Adam se constituie ca o acțiune artistică despre feminin, și anume despre ceea ce artista numește „feminitudine”- atitudine feminină. Aceasta își descrie procesul creator și lucrul cu materialul astfel: „Eu sunt personaj şi creator – e o expresie concentrată a felului în care mă regăsesc în artă, în șamanism, în noile teorii unificatoare ale fizicii, în psihologia transpersonală, în mistică. Practic arta ca pe o alchimie cotidiană, similară creaţiilor anonime ale copiilor şi femeilor. Atunci când cred în sacralitatea materiei, ea primeşte putere, e dinamică, se poate transforma, e liberă să-şi schimbe structura şi forma. Poate deveni artă.” De asemenea, artista dezvăluie procesul de conștientizare a feminității în relație cu masculinitatea, pe care o descrie comparativ: „Inhibarea feminității în societatea patriarhală a afectat în egală măsură și masculinitatea, în consecință creându-se niște cercuri de răni sau de vindecare – depinde cum privim. Recuperarea uneia este simultan și a celeilalte.”
Instalația artistică a Anei Adam concentrează atât o greutate metaforică a traumei (ca substanță conceptuală), cât și o vindecare a acesteia prin percepția vizuală și tactilă, fiind o invitație la a îmbrățișa vulnerabilul și a-l transforma în putere.