Ce urmează după „ești frumoasă”?

Ești frumoasă. Dar ești tristă, absentă, apăsată de griji, indiferentă, neascultătoare, dezordonată, pisăloagă, lipsită de reacție, impasibilă la părerile celorlalți, ciudată, încăpățânată, bârfitoare, neorganizată, ești un om rău, nu ești o mamă bună, ești neîngrijită, uitucă, nărăvașă, vrei buletin de București, arogantă, egoistă, prea grasă, dormi prea mult, muncești prea mult, ești nesimțită, ești o vacă, fă balet băi borfet, ești o împuțită, ești o îngălată, ești o ticăloasă, vaco, ești urâtă. (Suzana Dan)

De regulă, o relație romantică între doi oameni începe cu un mesaj simplu: „ești frumoasă”. Acesta este și titlul lucrării Suzanei Dan, prezentă în expoziția On Her Side / De partea ei, o intervenție in situ pe zidul care permite accesul în spațiul Centrului de Proiecte din Timișoara. Supradimensionat, cu majuscule, mesajul aparent inofensiv este colantat pe perete, artista intervenind ulterior pe suprafața hârtiei cu materiale diverse.

Particularitățile spațiului galeriei sunt integrate ca suport al lucrării. Detaliile arhitecturale, golurile de acces și forma asimetrică a zidului își lasă toate amprenta asupra mesajului, deformându-l. Cele două cuvinte sunt alterate de tăieturile făcute pentru a decupa conturul peretelui. Suzana intervine în spațiu, dar și spațiul, la rândul său, intervine asupra lucrării.

Peretele este suportul care primește mesajul, dar la nivel metaforic peretele este chiar ea, cea care primește cuvintele, le deformează la rândul ei, le interiorizează. Cuvintele intră în ea, la fel cum printul se continuă prin golul zidului, pe grosimea sa, în intrados. Mesajul „EȘTI FRUMOASĂ” conține în sine mult mai multe cuvinte, toate acele cuvinte care vin ulterior, în timp, aruncate poate în ceartă sau în glumă, pe care le închidem și le purtăm în noi, uneori, pentru tot restul vieții. Lucrarea vorbește despre toate cuvintele marcante primite de artistă de la bărbații care au iubit-o. Prin statementul său, citat la început, intervenția Suzanei Dan îți arată tot ceea ce devii după ce nu mai „ești frumoasă”, dezvăluind echilibrul precar dintre frumos și urât, separate de o linie fină. De multe ori, trecerea dintr-o extremă în alta se face pe neobservate, fiind resimțită doar când este deja prea târziu, și reprezintă o poziție în care multe dintre noi ne-am aflat măcar o dată în viață.