15 March 2023 de Cătălin Alb
Instalația lui Renée Renard din cadrul expoziției Chronic Desire – Sete Cronică se numește Cea mai frumoasă dintre viețile mele posibile și a fost realizată în colaborare cu Facultatea de Inginerie și Tehnologii Aplicate din cadrul Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara. Proiectul prezintă, într-una din încăperile laterale ale halei centrale de la Muzeului ,,Corneliu Mikloși”, un spațiu de lucru în care laboratorul de cercetare științifică și atelierul artistului converg pentru a iniția un dialog între artă și știință.
Demersul pornește de la un episod din trecutul lui Renée Renard, când aceasta a fost respinsă în cadrul examenului de admitere de la Facultatea de Agronomie. Este un moment care i-a marcat destinul și datorită căruia a decis să urmeze o altă carieră, care i-a oferit însă multe realizări și împliniri. Instalația sa este un cerc care se închide după o privire introspectivă la acel punct de cotitură, privit din perspectiva unei artiste mature, care se întoarce și își regândește parcursul și visul neîmplinit din tinerețe.
Renée Renard a decis să facă o paralelă între creativitatea artistică, dorința de experimentare liberă constrânsă numai de imaginație, și creativitatea științifică, care se bazează pe date concrete, măsurabile și cuantificabile. Astfel, spațiul este împărțit în masa de lucru a artistei — un colț de atelier în care sunt expuse lucrări de dimensiuni mici în cutii Petri[1], care reprezintă interpretări personale ale unor scene microscopice și secțiuni de rădăcini — pe de-o parte, și mesele de laborator, pe care sunt expuse diverse plante, substanțe și obiecte — de la microscop, la recipiente și cutii Petri în care se află culturi de celule și țesuturi din semințe — pe de altă parte. În acest sens, cele două tipuri de limbaje utilizate, artistic și științific, par a fi diferite, însă demersul din spatele lor este prezentat ca fiind același. Ambele sunt marcate de căutări și îndoieli, reușite și eșecuri, fundături sau direcții noi și neașteptate. În cele din urmă, scopul deslușit este unul, atât pentru artist și cât și pentru cercetător: de a descoperi lumea și în ultimă instanță de a o face un loc mai bun, după măsura profesiei și abilităților sale. Masa de lucru a artistei reprezintă locul în care aceasta descoperă lumea și încearcă să o transforme, în același mod și cu același scop se muncește și la cele trei mese ale laboratorului din spațiu.
Interacțiunea dintre cele două domenii este rezultatul unei căutări nostalgice a lui Renée Renard, prin care și-a imaginat cum ar fi fost să lucreze în domenii precum horticultura, floricultura sau tehnologiile aplicate. În acest sens, toate lucrările din spațiu sunt albe întrucât transpun un stadiu neîmplinit sau un vis „necolorat” — așa cum îl descrie artista — care nu a putut fi transformat în realitate. Cele șapte flori suspendate pe unul dintre pereți sunt proiecții asupra modului în care ar fi creat plante folosindu-se de procesele tehnice ale floriculturii. O altă floare cu rădăcini mari și lungi face trimitere la o tema comună, de căutare și găsire a rădăcinilor, a originilor, și care a fost abordată de către artistă în ultimii 10 ani în diverse proiecte. Rădăcinile sunt prezente în ambele dimensiuni ale instalației și devin astfel un numitor comun, ele putând fi cercetate la microscopul de pe prima masă, ori admirate pe raftul plin de culturi de plante in vitro.
Instalația Cea mai frumoasă dintre viețile mele posibile este prima etapă a colaborării lui Renée Renard cu Facultatea de Inginerie și Tehnologii Aplicate, cea de-a doua etapă urmând să se desfăşoare la Stațiunea Tinerilor Naturaliști din Timişoara în toamna lui 2023, în cadrul unei noi expoziții a grupului Avantpost din care artista face parte. Cercetătorii implicați în acest proiect sunt prof. univ. dr. Dorin Camen, conf. dr. Mihaela Moatăr, conf. dr. Cristian Berar, șef lucr. dr. Adriana Ciulca, prof. univ. dr. Irina Petrescu, prof. univ. dr. Marcel Danci, conf. dr. Ioan Sărac, șef lucr. dr. Cerasela Petolescu, șef lucr. dr. Giancarla Velicevici, șef lucr. dr. Andreea Petcov.
Despre alte proiecte ale artistei puteți citi mai multe în articolul „Renée Renard. Arta ca instrument de vindecare în comunități” din numărul al 7-lea al ziarului Artsens, disponibil online pe site-ul accontrasens.ro. Instalația sa poate fi descoperită la Muzeul ,,Corneliu Miklosi” până la finisajul expoziției Chronic Desire – Sete Cronică din 23 aprilie 2023.
[1] Cutii cilindrice din sticlă subțire transparentă în care se fac experimente și se folosesc în cercetări științifice. În ele se pot cultiva celule, bacterii și mostre de plante. Au fost inventate de către bacteriologul german Julius Richard Petri.