Acest număr explorează modul în care arta în general se raportează la comunități, le formează, le respinge, le remodelează sau chiar le provoacă.

Apariția medierii culturale a fost un răspuns al efectelor abstractizării artei și al necesității publicului de a regăsi în artă provocarea sau, uneori, oglindirea unui status quo personal.

În opinia mea, un mesaj puternic racordat la mesajul generic al expoziției Chronic Desire – Sete Cronică poate fi regăsit pe frontispiciul Templului lui Apollo din Delphi: „Cunoaște-te pe tine însuți”.

Arta Danei Catona îmbină materialitatea dată de mediul vizual cu imaginarul literar, prin inserarea cuvântului în desene sau ceramică. Grăitoare în acest sens este lucrarea acum, prezentă la intrarea expoziției Chronic Desire – Sete cronică.

Cu Pavel Brăila (n. 1971, Chișinău, Moldova) am stat de vorbă într-o după-masă, despre artă, politică, Timișoara și dans. În cadrul Chronic Desire – Sete Cronică e prezent cu două lucrări, I really miss dancing (2021) și Vera înseamnă credință (2023).

Arta contemporană este una dintre cele mai implicate politic dintre toate artele. De la performance feminist la arta conceptuală anti-rasistă, de la proiecte de artă socială la lucrări despre ecologie, întreaga identitate a artei contemporane este structurată în jurul unui refuz al status quo-ului social.

La un nivel individual, operele reunite de proiectul RomaMoMA în cadrul expoziție Chronic Desire – Sete Cronică ridică o serie de probleme fundamentale și atrag atenția asupra unor narațiuni extrem de relevante privitoare la istoria şi situația actuală a comunităților de romi, atât din România cât și din restul Europei

Instalația lui Renée Renard din cadrul expoziției Chronic Desire – Sete Cronică se numește Cea mai frumoasă dintre viețile mele posibile și a fost realizată în colaborare cu Facultatea de Inginerie și Tehnologii Aplicate din cadrul Universității de Științele Vieții „Regele Mihai I” din Timișoara.

Urci scările Comenduirii Ganizoanei din Timişoara și imediat te găsești într-un labirint de microuniversuri, unde fiecare încăpere are propria identitate, ca și cum ai traversa dimensiuni paralele numai dând la o parte câte un set de draperii duble.

Marinella Senatore este o artistă a cărei activitate este definită de multidisciplinaritatea pe care o dobândește datorită ariilor diverse de interes studiate de-a lungul timpului, printre ele numărându-se arta vizuală, muzica și cinematografia.

Potrivit Corinei Oprea, co-curatoarea expoziției, introducerea „x”-ului în locul acordului la masculin sau feminin este utilizată în rândul comunității queer (LGBTQIA+), fiind o convenție socială nereglementată momentan în vocabularul limbii române. A fost o alegere specificată de Morrison ca  textul să fie tradus în limba română „în varianta non-binară” și astfel se deschide un dialog despre modul în care artiștii și curatorii români se adaptează discuțiilor purtate la nivel global despre gen și sexualitate.

De la valoarea ei simbolică, la tematizarea relației cu propriul corp sau semnificația în construcțiile de gen, reprezentarea hranei în arta contemporană documentează apartenența culturală, relațiile interumane, ierarhiile și consumul.